Suflet geamăn

când vii să închizi usa după tine,

aici locuiește un suflet solitar

ce tremură în întuneric

ascuns după o perdea.

să nu-i rostești cuvinte,

căci nu are urechi s-audă,

și nici glas să-ți răspundă.

nu vrea decât ceva lumină,

adunată toată într-un pahar

ca s-o dăruiască

unui alt suflet

geamăn, solitar.

Oboseală

mă dor umerii și mă arde pieptul,

focul se adună în mine,

letragia mă izbește în față,

iar de picior atârnă, o palidă

speranță.

ochii aluneca-n delirul somnului

suflarea rece amânare cere,

ceasul se aude tot mai rar,

mi-e dor de tine și te aștept,

dar în zadar.

te iubesc și mi-e groază.

neputincioasă sunt din nou azi,

și vezi bine, calea asta…

e calea ultimă aleasă.

Pene arse

Port în mine răni ascunse,

Mai mult moartă decât vie

Ele dau pe afară

Toată lava conservată

Încă din copilărie.

Soarele tremură zâmbind,

Iar ciorile își cântă imnul

Rând pe rând.

Decupaj

desfă-ți coastele ca să-ți văd sufletul

desfă-ți brațele ca să alerg în tine,

și lasă-mi mie

bucuria începutului.

azi, voi săruta florile doar cu nasul,

voi împanzi camera cu emoții și trăiri,

până am să uit din nou

cât este ceasul.

La răscruce de vânturi – Emily Bronte

wuthering-heights-683486l-imagine

1.    Acum însă, dacă m-aş mărita cu Heathcliff, m-aş simţi degradată, aşa că el nu va şti niciodatăcât îl iubesc, nu pentru că-i frumos, Nelly, ci pentru că el e mai mult eu însămi decât sunt eu — eu însămi. Nu ştiu din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar ştiu că al lui şi al meu sunt la fel, iar între al lui Linton şi al meu e o deosebire ca între o rază de lună şi un fulger, sau între gheaţă şi foc

2.  Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pierişi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne si el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şimi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru Lintonseamănă cu frunzele pădurii, timpul o va schimba, îmi dau bine seama,aşa cum iarna schimbă pomii. Iubirea mea pentru Heathcliff însă easemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, cinecesitate. Nelly, eu sunt Heathcliff! El e mereu, mereu în mintea mea, nuca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt întotdeauna o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă. Aşa că nu mai vorbi despre despărţireanoastră; e cu neputinţă,  si …

La simigerie

* Una din temele pe care le-am avut de facut la seminarul de literatură română a fost să scriu un text a la maniere I. L. Caragiale. Iată ce a iesit:

Eram într-o prăvălie cu  cărți,  pe strada  Mântuleasca  atunci când îmi dau seama că afară începuse o ploaie de toata frumusețea. Opresc în grabă un birjar și îi cer să  mă ducă  la Gambrinus, unde trebuia să mă întâlnesc cu niște vechi prietini. Ploaia se întețea, damele se împacientau  cu rochiile lungi, trăsurile mergeau tot mai greu, peste tot numai zarvă și aglomerație…

Deodată îl văd pe conu Mitică la o simigerie și degrab’ opresc trăsura, îi fac semn omului, mă vede,  apoi îmi mustăcește  în față cu un șir de covrigi în mână.

Dar ce-i cu tine, Mitică aici? întreb eu

Am auzit că se dau covrigi pe ’geaba azi!

De aia ai iesit matale pe vremea asta, să-ți uzi pălăria…

Așa e rromânu nostru, moftangiu și..

Infam

După care anarhist.

Mișel.

Apoi socialist.

Ticălos.

Mare progresist .

Dar cum vine asta?

Rromânul adevărat este de toate: de la anarhist pân’ la un veritabil conservator, toate numai într-o viață..

Adevărat, dar nu-i cam mult?

Toate ca toate, rromânul nostru este naționalist, un înflăcărat…

Convins, adaug eu.

Și Mitică, dumneata, ești?

Numai când primesc covrigi așa, pe ’geaba.

Pomanagiu.

Poftim monșer?

Moftangiu.

Carevasăzică?

Un veritabil ratangiu.

Parodie: Din carnetul unui poet simbolist

M-am săturat crime să tot fac

Muze, rime, fini și fine

În caietul meu toate zac

Iar eu din pipă în continuu trag

 

Draga mea Messalină

pentru tine aș cădea în păcat,

apoi m-aș crucifica  pentru a-ți arăta

dragostea mea imensă,

plină doar  cu  rime,

dragă Lină.

 

Simbolist de mă vrei Lină

să știi ca eu nu-mi plâng de milă

mamă, tată săriți că eu  acum adulmec

o profundă rimă.

facebook_covers_femei_5

 

Numai tocurile se mai aud

cum se agață

de fiecare speranță

mai mult sau mai puțin ruinata pe –

aceeași stradă…

( aceleași fețe

Aceleași fructe zbârcite,

toate puse la uscat,

la macerat

pentru groaza  ce-o să fie)

Cântul vieții

îmi sună în urechi,

în timp ce în aer

se simte un dulce miros

de moarte pe –

aceeași stradă…

 

facebook_covers_femei_3

Sufletul  e ca

un oraș

plin cu insecte care

bâzâie și tot bâzâie.

pe fundal un om  gârbovit

de atâta muncă

mai agită globul din când în când

măcar pentru impresie…

în rest e ceață.

al meu e spânzurat de-o ață

și se zvârcolește săracu de fiecare dată

când vede o scânteie de viață

sau  iubire  cernută.

iar atunci stupul e dărâmat,

fumul negru acoperă văzduhul,

iar sufletul meu

rămâne la fel,

atârnat de-o ață…

Scrum în palmă

Sărut cu aceleași buze moi
care cândva lăsau amprente
pe umarul tău gol.
sărut fumul de țigară
în întunericul amorțit.
Și se dizolvă…
mereu la fel
între degetele mele mult prea slabe,
cu aceasi intensitate
și repeziciune.
Nu știe decât să stârnească
aceași văpaie ascunsă
în întunericul amorțit.

« Older entries